vineri, 25 februarie 2011

Notă despre creatorii de oameni

Oamenii nu se creează precum obiectele. Geneza povesteşte despre alcătuirea omului din lut însufleţit numai prin analogie cu producerea unui vas, act creator comun. Nu îi era cunoscut actul creator artistic. Şi nici cum se creează oamenii de către oameni. Creatorul unui om se neagă şi se afirmă în cel creat. Nu îndură să-i fie departe obiectul creţiei sale şi nici indiferentă pierderea lui. Totuşi, e îndepărtarea unei creaţii închipuite. Pierderea a ceva niciodată avut pe deplin. Este teama creatorului că încetează să fie în închipuire şi în uşurinţa lipsei unei posesii. Bucuros, întristându-se după oamenii creaţi şi acum pierduţi, se grăbeşte să-i vadă ca obiecte create, care nu mai pot să-l afirme sau nege. O face prin închipuire şi prin deposedare melancolică de sine, fără însă a mai fi în ele, în închipuire şi în deposedarea de sine. Altfel, fără a le folosi, se vede trimis din nou în lumea sa, unde se oglindeşte   în faptele sale şi, tot prin ele, se poate înstăpâni asupra sa. Fiind trimis la o lume pe care trebuie mai întâi să o construiască pentru a o putea locui, alege mai degrabă bucuria de a se întrista pentru creaţiile sale pierdute decât seriozitatea rece a construirii de sine.