miercuri, 23 februarie 2011

Stoicismul - fişa de prezentare a cursului



UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI
Facultatea de Istorie şi Filosofie
Masteratul de Filosofie Antică şi Medievală
- anul I / semestrul II -

Profesor asociat: dr. Walther Alexander Prager

Stoicismul


Obiectivul principal al cursului este familiarizarea studenţilor masteranzi cu unul din curentele filozofice cu o influenţă majoră în dezvoltarea filozofiei europene. Nu mai puţin, studierea acestui curent este necesară pentru formarea unei imagini complete asupra istoriei filozofiei antice, având în vedere durabilitatea stoicismului,  una de aproximativ 500 de ani. Aceşti 500 de ani unesc cele două ere cronologice şi, la nivel cultural, stoicismul uneşte lumile greacă şi romană, folosindu-se, la fel ca alte filozofii de origine greacă, de facilitatea expansiunii elenismului, apoi de cea a dominaţiei romane asupra întregului spaţiu mediteranean. Ultimul aspect capătă importanţă dacă ţinem cont de faptul că filozofia europeană se va dezvolta în perioada medievală, renascentistă şi modernă utilizând aceeaşi raportare ambivalentă la cultura greacă şi la cea latină. Aşadar, cunoaşterea sintezei culturale stoice poate oferi înţelegerea sintezei culturale europene din domeniul filozofiei. Mai mult, stoicismul a pătruns direct şi indirect în fondul de idei cu circulaţie extinsă în perioada filozofiei medievale. Filozoful stoic Seneca a fost unul dintre puţinii filozofi antici cu prezenţă amplă în manuscrisele medievale, iar printre ceilalţi filozofi care primeau ori le era tacit recunoscut statutul de auctoritas  în evul mediu se numără şi unii care expun, sunt influenţaţi, sau combat ideile stoicismului, de exemplu, Cicero, Augustin, Boethius, sau Nemesius din Emesa.
 Printre obiectivele secundare ale cursului este cel de a indica filiaţia ideilor stoice în istoria filozofiei, dar şi cel de căuta justificările interne ale propagării acestor idei. Ultimul obiectiv, identic cu sarcina de a răspunde la întrebarea mai generală „În ce măsură reuşeşte stoicismul să treacă de idiosincraziile sale pentru a intra în miezul  problemelor generale ale gândirii filozofice?”, este cel care oferă structura cursului. Astfel, cursul va aborda următoarele teme în cea mai mare parte a lor cu deschidere către problemele generale ale filozofiei: filozofia ca mod de viaţă; epistemologia stoică – conceptul de phantasia; logica stoică – deschiderea către o logică a propoziţiilor; filozofia limbajului în versiune stoică; fizica stoică – conceptul de pneuma; teologia stoicismului; determinismul stoic; libertate şi autonomie în stoicism; etica stoică – valorile morale ale stoicismului, raportarea la circumstanţele vieţii şi psihologia morală; medicina stoică; influenţele directe ale stoicismului în filozofia europeană.
În ora alocată activităţii de seminar, se va solicita studenţilor lectura, interpretarea şi comentarea unor fragmente din operele filozofilor stoici.

Bibliografie orientativă:


·        A. A. Long and D. N. Sedley, 1987, The Hellenistic Philosophers 2 vols. Cambridge: Cambridge University Press
·        A. Pomeroy, 1999, Arius Didymus: Epitome of Stoic Ethics, Atlanta: Society of Biblical Literature
·        Algra, K., and J. Barnes, J. Mansfeld and M. Schofield (eds.), 1999, The Cambridge History of Hellenistic Philosophy, Cambridge: Cambridge University Press.
·        Annas, J., 1993, The Morality of Happiness, New York and Oxford: Oxford University Press.
·        Brennan, T., 2005, The Stoic Life, Oxford: Oxford University Press.
·        Epictetus, Manualul, 1977, trad. de D. Burtea, Bucureşti: Minerva.
·        Hans von Arnim, Stoicorum Veterum Fragmenta, Leipzig, 1903–5
·        Inwood, B., 2003, The Cambridge Companion to the Stoics, Cambridge: Cambridge University Press
·        J. Cooper (ed.), Knowledge, Nature and the Good: Essays on Ancient Philosophy, Princeton: Princeton University Press.
·        Long, A. A., 1986, Hellenistic Philosophy: Stoics, Epicureans, Skeptics, 2nd edition, London: Duckworth.
·        Marcus Aurelius, Către sine, 1977, trad. de M. Peucescu si D. Burtea, Bucureşti: Minerva.
·        Osler, M. J., 1991, Atoms, pneuma and tranquillity: Epicurean and Stoic themes in European thought, Cambridge: Cambridge University Press.
·        Seneca, Despre binefaceri, Despre îngăduinţă, 2005, trad. I. Iosta şi O. Gordon, Iaşi: Polirom.
·        Seneca, Despre viaţa fericită, 2004, trad. V.E. Dumitru, Bucureşti: Humanitas.
·        Sharples, R. W., 1996, Stoics, Epicureans and Skeptics, London: Routledge.