duminică, 13 martie 2011

Credinţa...




Credinţa şi necredinţa figurează ca ingrediente sau simple părţi ale unei existenţe.

Tendinţa de a le vedea ca fiind mai mult decât atât se justifică prin confundarea obiectului lor definit superior – Dumnezeu afirmat sau negat – cu un loc ierarhic superior printre gândurile şi faptele omului.

Falsă este şi presupunerea că există o astfel de ierarhie.

Existenţa este împotriva unei ierarhii, este multiplă şi multiplicabilă în ea însăşi, potrivit unei ordini orizontale de succesiune.

Nu poate căpăta un caracter unitar în numele şi pentru un obiect socotit dincolo de ea, dincolo şi de cel care există multiplu.

O viaţă populată de prosternări în faţa divinului este multiplicarea unei mişcări de îndoire a corpului, asociată intermitent cu gândul la un obiect numit „Dumnezeu”. Nu este o viaţă pentru Dumnezeu.

Nu există, de asemenea, nici o viaţă consacrată negării lui Dumnezeu. Este doar un gând printre altele şi printre alte acte diferite de gânduri.