duminică, 24 aprilie 2011

subtilitatea credinţei...

Subtilitatea unei atitudini omeneşti precum credinţa este trecută de religie în registrul amplu al trăirilor unei mulţimi.

Urmele de divin ale credinţei sunt de găsit în deschiderea lumii unui om către altceva diferit de ea, fără să intereseze dacă o astfel de deschidere are o justificare prin existenţa divinităţii în care se crede.

Subtilitatea credinţei constă tocmai în spaţiul strâmt lăsat de o lume proprie prin care se poate înainta către altceva diferit de ea.

Amploarea populară a credinţei propusă de religii deposedează individul de lumea sa. Fără o lume proprie, nu există nici divin în atitudinile unui individ, nici credinţă. Credinţa populară îşi asumă divinul ca încercare de a distruge subtilitatea presimţită a credinţei.

Subtilitatea credinţei este măsurată nu numai prin prezenţa ei redusă printre alte atitudini, ci şi prin existenţa ei vecină inexistenţei. Ea apare şi dispare. Prin apariţie, distruge lumea proprie din interiorul ei, arătând că o altă lume este cea autentică. Prin dispariţie, lasă să se vadă lumea proprie, arătând cât este de greu ca ea să fie creată.