duminică, 8 mai 2011

Greutatea şi uşurinţa înţelegerii


Înţelegerea a ceva devine posibilă când acest ceva se găseşte în situaţia de a putea fi repetat.

Fie este un lucru nemişcat, iar înţelegerea îl repetă reluându-l fără a i se împotrivi nimic din partea lui, fie mişcarea lucrului este ignorată, luându-se din el numai ceea ce este posibil să fie repetat.

Nu se mişcă unele idei sau concepte, proprietăţile lucrurilor în mişcare devin obiecte nemişcate ale repetiţiei.

Repetiţia apare ca semn al puterii limitate de cunoaştere. Dar, pentru că sunt înţeleşi şi acceptaţi în existenţa individuală oamenii posibil a fi repetaţi, este şi semn al felului în care individul cunoscător se deschide către altceva, lucruri sau oameni, într-un cuvânt, lume.

Sunt acceptaţi şi înţeleşi oamenii care nu surprind prin alteritate, sau oferă suficiente caracteristici stabile prin care să îi vedem ca aceiaşi în ciuda oricăror schimbări.

Acceptare sau înţelegere facilă a celorlalţi. Aplicat lucrurilor, înţelegerea lor ar fi facilă deopotrivă. Tocmai că un lucru înţeles devine unul uşor de cunoscut.

Depăşirea limitelor înţelegerii nu implică, aşadar, faptul că totul devine uşor de cunoscut. Însă nici pur şi simplu mai greu, pentru că şi greutatea, şi uşurinţa nu au de-a face cu obiectele cunoaşterii, ci cu acela care le cunoaşte.

Mai curând, progresul înţelegerii trebuie judecat în funcţie de capacitatea cunoaşterii lucrurilor în mişcare. Şi de virtutea înţelegerii de a nu le ignora mişcarea prin surprinderea elementelor repetabile. Drept urmare, înţelegerea va fi grea pentru cunoscător, imposibil să se mai sprijine pe deprinderile gândirii sale. O greutate ce nu are decât o legătură de asemănare cu amplificarea şi complicarea cunoaşterii.

Cum ar fi greu pentru un om să-i primească la ospăţ pe alţii pe care nu îi cunoaşte, nu pe ai săi. Şi să nu ştie dacă îi vor onora ospăţul sau până când îl vor onora. Neliniştea în prezenţa altora necunoscuţi. Neliniştea în privinţa lucrurilor care, prin materialitatea lor în mişcare, vin şi scapă cunoaşterii.

Greutatea este nelinişte şi cunoaştere fragmentară, pe fugă, acceptare şi a ceea ce trezeşte aversiune gândirii ordonate repetitiv.