vineri, 20 mai 2011

În privinţa realităţilor pe care nu le poţi numi...

În privinţa realităţilor pe care nu le poţi numi, nu există obligaţia raportării directe faţă de ele, ci doar obligaţia numirii lor.

Corespondent, pentru realităţile despre care nu poţi vorbi decât cu economie de cuvinte, apare prioritară obligaţia de a vorbi mai mult despre ele.

Obligaţia este derivată din necesitatea asumării existenţei prezente şi a asumării realităţilor care o populează. Unele din ele se găsesc lipsite de nume şi de discursuri despre ele, impunând prezentului o absenţă de eliminat.

Însă exerciţiul vorbirii despre astfel de realităţi face uitată fireasca raportare directă la ele, niciodată obligatorie, fiind parte a liberului joc al aproprierii stărilor de spirit, a lucrurilor şi a indivizilor din jur.