miercuri, 8 iunie 2011

Copilărie tristă


Copilăria tristă nu este numai cheia unei explicaţii a dereglajelor psihice constatate la maturitate.

Este legată de psihic, însă mai curând în sensul originar al cuvântului grec psyche, cel de răsuflare.

Răsuflarea din suspin este tragere a aerului la sine,  în copilărie, lumea este adusă la sine prin tristeţe ca formă de receptare vie a ceea ce se întâmplă în jur.

La fel cum orice răsuflare are un ritm, ritmul suspinului din copilărie face ca lumea să fie originar trăită în temporizarea aducerii ei la sine.

Numai adusă la sine, lumea adânceşte o tristeţe a înţelegerii, spre deosebire de simpla ei externalizare, ce o face să rămână indiferentă gândirii şi prioritar un simplu mediu de viaţă.

Perpetuarea ritmului din copilărie până la maturitate este explicabilă prin fermitatea ritmului, nu numai prin invocarea caracterului formativ al copilăriei, altminteri un stadiu de viaţă tranzitoriu.