duminică, 10 iulie 2011

Spiritual, fantomatic


Spiritualul este înrudit mai mult decât etimologic cu fantomaticul.

Numai printr-o eroare de cunoaştere a acestei înrudiri spiritualul întreg este trecut de partea fantomaticului, a fantasmei şi identificat cu aceasta.

Şi tot printr-o eroare, dar provenită dintr-o cunoaştere a ceea ce este fantomatic în spiritual, spiritualul este identificat cu multele chipuri ale fantasmelor. De aici se naşte cultura: mulitudine şi multiplicare de chipuri primite cu venerabilitate. Mai departe, apar ierarhii, interpretări, dispute în jurul acestor chipuri, ca şi cum toate ar fi reale.

În spiritual, fantomatică este libertatea ca din altă lume faţă de lume, la fel uimitoarea imposibilitate de a fi mulţumit cu ocuparea unui loc anume în lume. Aşadar, o înrudire pe linia irealităţii fantomaticului în comparaţie cu aşteptările comune în privinţa felurilor de a exista, nu pe linia reprezentărilor ireale sau fantasmagorice.

Cei care cunosc spiritualul şi, totuşi, îl echivalează fantasmagoriilor culturale procedează astfel din neputinţă sau din lipsa voinţei de a urma fantomaticul din spiritual. În cultură există multe locuri şi lesne de ocupat, ca şi cum ar fi o lume.